[x]

Rataciri printre traduceriReclama la produs cultural - carte

Drum de țară. În fața primăriei pompos decorată cu steaguri ale României și ale Statelor Unite stau trei personaje:
–Primarul, cu un ecuson pe care scrie „Mayor";
–Badea Ghiţă, având ortografiat greşit pe ecuson „translater";
–Învăţătoarea Viorica, cu un ecuson cu „teacher".

Primarul (aranjându-şi important cravata): Abia aştept să plece americanu' ăsta. De când ne-a anunţat inspecţia, cred că am îmbătrânit cu o sută de ani. Da

Negru

camere negre, camere negre
cu pereţi albi fără lumină,
doar cu paşi, cu paşii mei,
pe podea şi pe tavan,
doar fior umplut de pace,
doar fior de întuneric,
îmi convine şi îmi place.

nu deschide uşa încă,
albe puncte iar afară
numai lumii luminate
ca să-şi vadă iar pământul,
urmele ce-i înconjoară,
sute de lumini afară.
nu deschide uşa încă!
eu mă simt imens aici...

PTMȘi vom rămâne în eternitate
La fel de tineri cum suntem acum
Când miezul morții-n turnul tâmplei bate
Plecând pleoape roșii pe gropi adânci, cu scrum?
Vom fi și-n moarte tot ușor de-nfrânt
Și nu vom înțelege nici atunci
Sensul acelui strivitor cuvânt
Rostindu-se-n absurdele porunci?
Tot tineri și frumoși fără-ncetare,
Mereu împleticiți în lungi priviri,
Vom fi jertfiți pe alte-altare
Și ne-acasă, veșnic nicăieri?
Apleacă-te pe brațul meu când mor,
Lasă-te-nvins de le

Versus tineVersus tine

Chinuit, te-ntorci mâhnit acasă
Obosit, te-ai pierdut, e doar o altă zi
Care trece, iar tu nu o vei simţi
Şi fără să ştii, în tine te-ai închis

Rătăcit între patru pereţi
Albi şi goi
Sufletul încet ţi-l îneci
În noroi.

Cauţi ceva în care sa crezi
Nici nu mai ştii la ce să visezi
Politicienii – la fel de corupţi
Corporaţia te foloseşte la fel
De indiferent.
Oamenii din jur sunt şi ei la fel
Toţi la fel
Apatici, grăbiţi, ignoranţi
O societate normală

IntrospectieIntrospecţie
Am ieșit azi în oraș. Printre oameni. Plouă mărunt și atmosfera e încărcată de gânduri.
Caldarâmul a devenit umed și alunecos și pietrele unei străzi de pe vremea romanilor au o reflexie de obsidian șlefuit de pașii atâtor trecători.
Oamenii se propagă de-a lungul unei străzi înguste și mă lovesc involuntar de ei.
O doamnă în vârstă, tristă, îmbrăcată elegant, trece pe lângă mine. Îmi feresc capul de umbrela ei imensă, neagră, dar nu destul de repede... îmi ia gâtul și carotida sângereaza abundent, o floare roșie, neașteptată, în după-amiaza gri. Oamenii tresar, incomodaţi de pata de pe caldarâm. Unii mormăie aceleași cuvinte de nemulţumire pe care le aud

lines in the sandto have wandered into these eyes, this mind, these arms,
this heart, so easily and surely shall be but once in any life.
but with forceful cyclic motion comes distance, time, doubt.
it was a new feeling, something fresh and fragile. so easily
bendable never to break; something untouchable never to come to
light. but with forceful cyclic motion comes distance, time, doubt.
so softly spoken through the guise of pleasantries exchanged, we
could never have fit more crookedly perfect. but with forceful cyclic
motion comes distance, time, doubt.

Luntrea sublimaLuntrea sublimă
pe-o luntre sublimă
cădem în derivă
prin lumi plutitoare
în pace deplină
un cer de-alabastru
un soare în flăcări
o poartă spre mare
un munte măiastru
o insulă iese
stâncoasă din mare,
faleze abrupte,
păduri verzi și dese
și totul se vede
din luntrea sublimă
cu ochii nesiguri
de teama de-a crede
reflexii în mare
se uită piezișe
zărim luntrea noastră
trecând drept prin soare

iar soarele plânge
suspină în roșu
și luna-l alintă
și timpul se scurge
și-n noaptea senină
încet se strecoară
prin lumi plutitoare
o luntre sublimă

Un locîncet, ca neaua ce coboară
și-acoperă o lume gri
te-ai strecurat în corpu-mi rece
umplând fisurile pustii
iar eu... încet, cu grijă, palid,
m-am cuibărit la tine-n gând
și-acum acolo îmi fac patul,
și-adorm și mă trezesc râzând

Haikuo plimbare pe deal
în aerul încărcat de seară
umezeala ne lipește hainele de corp
sânii tăi înmuguresc
pe mine mă cutremură un suspin...
ne-am așezat în iarba umedă
și îţi șoptesc la ureche un haiku trist
barba mea te gâdilă și râzi,
dar în ochi ai lacrimi sărat-amare,
buze avid se întredeschid fără sunet
înfometate în căutarea unui sărut?
sau a aerului... nu știu
aburi ies din pământ, din copaci, din noi
soarele apune, dintr-o dată e întuneric
ne căutăm cu mâinile, cu disperare
e noapte,
primăvară,
rece

Toamna tarzieToamnă târzie

mintea mi-e grea
cu vise și pietre
și veștede frunze
de toamnă.

o toamnă târzie,
amară și aspră
sărut de mormânt,
o doamnă târzie...

o damă-n veșmânt
din palide frunze
și când îl dezbracă
sub el
doar schelete

în gheare mă prinde
iubirea mi-o fură
și-mi dă voluptate
pe-o lespede sumbră
sicriu al simţirii
din frunze și pietre

O altfel de corabieDac-ar fi existat un sărut
ar fi fost cu siguranţă Sărutul
pe care ţi l-ai fi smuls de pe buze
şi l-ai fi închis imediat
într-o sticlă de vin goală
pe care ai fi aşezat-o apoi
orizontal
pe o etajeră
să te-ntrebe toată lumea
cum de a-ncăput un asemenea sărut
într-o sticlă atât de mică,
dar mai ales,
de unde şi-ar putea cumpăra şi ei una.

Druidul de MetalPrimul lucru pe care l-am simţit a fost durerea... Am icnit și, confuz, am deschis ochii. Eram întins pe asfaltul aproape topit, cu soarele imens atârnând deasupra capului. Șoptesc "căldură" și aerul îmi iese șuierând din plămâni, ca focul din gura unui dragon. Mă arde... Gust cărbunele de pe limbă și tușesc.

Încet, încerc să-mi aduc aminte... ceva. La limita percepției plutește ceva important, imperativ. Vreau sa mă mişc. Nimic. Mă uit de-a lungul drumului. Pustiu de aer fierbinte amestecat cu asfalt. Mă

A naibii hartieO inimă de hârtie.

Sânge de cerneală ar trebui să adaug, dar nu. Sângele meu e normal.

Doar... o inimă de hârtie. Nu mai e nevoie de nici o altă metaforă. Asta e de-ajuns, pentru că nu e o metaforă.

E adevărat.

Am o inimă de hârtie.

E ușor de îndoit. Ușor de rupt, ușor de pătat. Și are mult prea puține momente când taie și e feroce.

Nu poate fi folosită la prea multe.

Nu e de gheață, dar nici nu-i caldă. Nu e din piatră, dar oricum n-are viață.

Dacă respir prea adânc s-ar

RatacireOrbecăind, mă descopăr
devorată de-un mozaic alegoric
răsărit din Neant :
picioru-mi pe cea din urmă treaptă
mă plictiseşte cu un surâs primordial –
ingrat ţurţure de piatră !
plânge în mine
ca un lampadar uitat,
îmbrăţişat de-o unghie canceroasă.
……………………………………………………………….
…şi-n camera goală de mine
tresar sclipiri de Suflet.

cancer de suflet malign.se contractă muşchii cerului
soarele în cămaşă de forţă
cerul tot o plagă curge sânge din el străzi care
put a cadavru
retină de doctor retină alb-negru halat medical croit
din retine cusute cu
aţă neagră

întinsă pe masa de călcat îndur
cu amărăciune lobotomia îmi întreb coma de sănătate
sfârtec cu bisturiul tumoarea numită
suflet
cancerul îl dezinstalez manual ciopârţesc
câte puţină carne din tot ce găsesc viu
să fiu sigură că n-au rămas fişiere de sistem

pe bufet bucă#

Browse More Like This

Download File
HTML, 1,020 bytes more ▶

More from ~RomanianBard

Eroica 2011 - Eroii mor?Trec anii, monumentele lor se pierd încet
Dar tu nu ai acum nici un regret.
Acoperite de buruieni, se fărâmiţează statuile
Precum recunoştinţa ta pentru cei ce au murit
Ca să ai tu viitorul atât de mult dorit.

Eroii mor, eroii mor.
Mor în inima ta, de putere sufocată.
Eroii mor, eroii mor.
Mor in inima voastră, de bani depravată.

Au murit cu gândul la bătrânii daci,
La Ştefan, Mihai, Mircea,
La pământul ăsta care încă te suportă!
Au sperat ca proştii într-un viitor mai bun
Dar ţie acum nu-ţi mai p

Epilogue. Grand FinaleFar behind me, I hear hounds
Baying as they rise from slumber
Their master is leaving, so
Who will wait forever?

Dawn rises above the meadows
Carrying the mist away
New light casts its shadow
Touching me with shades of grey
As I take these steps into time
It weaves a tale before me
And all emotions come back

I know, and I feel that
Time passed through my fingers
Like a river flows into the sea
And I'm not a child any more
And nor are you.
We grew and now we understand.

Regrets gather from the corners
Lurking somewhere inside me
What have I done, where have I been?
I wandered through life on a road
A perpetual journey thr

Primul DacMerg pe-un drum către un nou infinit
Sub cerul unui soare ce încă n-a răsărit.
De pretutindeni, viscolul timpului uitat
M-ademeneşte spre marginea nimicniciei
Care-aşteaptă pierdută de milenii
În umbră de spini din timpuri
Imemoriale.

Înconjurat de lanţul antic al Carpaţilor
Sub un cer presărat de stele siderale
Sper să găsesc căldura strămoşească
Pierdută de prea mult timp pentru mine
Ultimul dac.

Ştiu că e undeva, la marginea lumii
Însă simt că noul infinit e prea departe.
Pătrund cu g

Autumn ReverieFalling leaves broke a rhyme
Creating the new song of life…
A storm is growing far away
And I'm still here…but must leave

The last train is leaving now
Fades beyond the crystal lake
And my heart just goes with it
Leaves just keep falling.

The sound of this train reels inside
Bringing back memories of…

Somehow I knew I'll end up as this
In this place I loved so much
That feels empty now, without anyone
A reminder of innocent youth.

Somewhere, beneath the waves
Maybe I'll find the peace
That I've always refused
I dream of you. I remember us.

Years passed me by, people came and left
Some taking parts of me somew

SamhainSamhain

Versiunea romaneasca

Ruguri aprinse tremură-n noapte
Incantaţii sacre se-aud in soapte
Zei păgâni invocaţi se ridică din ceţuri
Purtaţi de vânturi aprige din Nord
Venite din infinitele gheţuri

Noapte neagră de Samhain

Siluete festive, încoronate-n umbre
Se-arată de peste tot, în jurul rugurilor
Parcă invocate de presimţiri sumbre
El dansează în nemăsurată graţie
Cu moartea se ţine-n braţe

Samhain, ziua unui soare mort
Samhain, ziua unui soare mort

Se reflectă-n apa limpede
Dansul macabru al preoţ

SamhainSamhain

English version

Burning pyres rise to the blackened sky
Casting shades upon the monolith shrines
Pagan deities arise from the mist
Souls forlorn gather on this hallow feast
Arisen from the depths of nothingness
Sailing on the wings
Of the Northern winds

SAMHAIN, SAMHAIN

As the sun fades beyond the waves
Concealed within measureless grace
They come, festive silhouettes enthroned in shadows
From long forgotten meadows
Summoned forth by a tenebrous vision
A psychotic waltz in pale moonlight

Samhain, feast of fear
Samhain, feast of sin

Elves and witches haunt the Earth
Shadows casting dismay in their hearts
Priests ble

View Gallery

Featured in Groups:

#TalentPur-Romanesc
We promote RoMania on deviantART

#Romania-Te-iubesc

#RoPatriots
Onoare si Patrie

#Poetry-of-Feelings

#PassionPourLeArt

Details

Submitted: June 16, 2010
File Size: 1,020 bytes

Link

Thumb

Statistics

Comments: 13
Favourites: 12 [who?]
Views: 365 (0 today)
Downloads: 8 (0 today)

[x]

Are we born?

by ~RomanianBard, Jun 16, 2010, 4:05:09 AM
Literature / Poetry / General Poetry / Free Verse

Are we born to be dust in time?
Are we born to live this lie?
Are we born to be prisoners in our mind,
Just to watch them guide on their path?
Are we born to be afraid to talk?
Face them, don't fall in decay under them…

Are we born to lose it all?
To rise so high, then fall?

Are we born not to feel love,
To be blind in front of a white dove?
Are we born to die for material things,
To be numb to unconditioned love?

Are we born to wage a war?
To be richer and so much weaker?
I wish our lives had some color…

Are we born to allow them crush us?
Because we can't rise, stand up and fight?

Are we born to be free,
To live the lives we wanna live,
To look around and see a glorious world,
And to embrace our own glorious future?

Are we born to be who we are?
Maybe...

Are we born?by ~RomanianBard

Literature / Poetry / General Poetry / Free Verse

Done a lot of time ago. Tell me what you think about it xD!

~~love 0 0~~

joy 1 1

~~wow 0 0~~

~~mad 0 0~~

~~sad 0 0~~

~~fear 0 0~~

~~neutral 0 0~~

~Zaigwast Jan 28, 2011

whaw man its so great ...... rise the pride and our revolution youth will shine upon a brighter future

~RomanianBard Jan 28, 2011 Hobbyist Writer

Thanks so much for the apreciation

Yeah, I hope we'll have a brighter future. We will, it all depends on us.

~Zaigwast Jan 28, 2011

indeed my friend,indeed

~immortal-entity Jul 3, 2010

cat imi place poezia sau descrierea neevolutiei oamenilor..... dragostea neconditionata se intalneste prea rar....din pacate ...noi nu daruim iubire fara sa punem conditia de a ne fi "daruita" inapoi ...ca si cand pentru a face un lucru bun asteptam sa primim mita ..si ajungem iar la lucrurile materiale ...pt care ne tot zbatem ...la ultima intrebare din poezie ...nu prea stim cine suntem ..dar suntem materialisti...iar raspunsul "maybe" ... e dur dar adevarat ...nu prea imi place ca am vorbit la plural ...dar.....majoritatea oamenilor asa sunt .... imi place muuult , felicitari

~RomanianBard Jul 3, 2010 Hobbyist Writer

Ma bucur ca ti-a placut, poezia am scris-o avand in vedere situatia prezenta a lumii si a tarii minunate in care traim... Si da, eu chiar cred ca suntem nascuti pentru a fi CINE suntem, nu CINE NI SE ZICE sa fim. Si pentru ca nu suntem nascuti pentru razboi, crima, furt...ci cred ca suntem nascuti pentru a trai viata cat mai bine. Si chestia cu iubirea e in general adevarata in lumea moderna. Totusi, sper ca lumea isi va da seama de drumul gresit si vor repara greselile.
Multumesc pentru lectura si comentariu

~immortal-entity Jul 3, 2010

Cu placere ....

imi place sa comunic cu un om care crede asta ...si eu sper...asta ne e si misiunea..sa invatam din greseli ...ne este data sansa sa o facem ....ar trebui sa ne bucuram de ea...nu sa decadem mai rau

~RomanianBard Jul 4, 2010 Hobbyist Writer

De ar gandi asa mai multi oameni ce bine ne-ar fi..

~NocturnaCerminara Aug 31, 2010

Cred ca multi oameni, in adancul lor, asa gandesc. Dar societatea ii forteaza sa fie asa cum TREBUIE, ca na, daca nu esti "cool" si "trendy", tot degeaba...
Ar fi buna o revolutie a spiritului si poate atunci multi vor deschide ochii catre ceea ce este cu adevarat important.

~RomanianBard Aug 31, 2010 Hobbyist Writer

Eh, se zice ca in 2012...adica nu se zice, lumea stie ca in 2012 se termina lumea, face bum. Eh, eu nu cred, e posibil sa fie o schimbare in atitudine si in gandire, o schimbare in bine, si atunci poate ne vom intoarce la cine suntem cu adevarat. E posibil, sa speram

~NocturnaCerminara Aug 31, 2010

Eu, sincer, nu cred ca se va schimba ceva. Nu in bine, in orice caz. Nimeni nu vrea sa realizeze ca tot ceea ce se presupune ca ne ridica si ne ajuta sa evoluam de fapt face chiar contrarul. Bunurile materiale pentru care luptam atata pot sa dispara la fel de repede cum au aparut, pe cand ceea ce avem in suflet si in minte nu pleaca niciodata.

More from ~RomanianBard

Featured in Groups:

Details

Statistics

Are we born?

Are we born?by ~RomanianBard

The Journal Portal

Polls

What is your preferred drawing software?

deviantART [dee·vee·un'nt·ART]

Keep in Touch!

Deviousness

Add Media

Style