Īn alb aprins, vreau să mă văd
reflectat īntr-un gānd viu, nestins.
Vreau să mă cred, să ştiu că pot
să īmbrăţişez lumea-n īntregu-i cuprins.
(dar īn van...)
Iar cuvintele-mi īn jar s-au īnecat
īn ploi de toamnă s-au spălat
īn focuri de vară s-au mistuit
iar viscolul rece le-a spulberat.
M-au lăsat singur, iar să m-ascund
pierdut īntr-un pustiu, derizoriu gānd...
iar albul devine tot mai orbitor.
Un creator exilat īntre cenuşi de gānduri
e tot ce am devenit.
Un vis pierdut īntre străine rānduri
e tot ce mi-a rămas...
Uitat īntre pagini īngălbenite, continui să merg
căutānd prin nori de fum un nou sens pentru tot
şi scăparea mea de acest alb aprins, dar greu.
Deşi ştiu că nu mai am ce să iau, nici ce să pierd
nici unde să fug de mine nu mai am,
voi merge mai departe, căutānd īn alb...
(dar nu īn van...)
Şi-am să caut lumina īntre două albe nopţi,
lumină ce poartă-nchegată aspiraţia spre un nou ţel.
O stāncă megalitică īntr-o mare de greşeli,
o cheie pentru cele mai straşnice porţi,
un refugiu din calea uitării...
speranţa unui vis nepămāntesc.
I'm kinda artblocked myself.
I blame the weather!
We just gotta lay and wait for her call