[x]

In albÎn alb aprins, vreau să mă văd
reflectat într-un gând viu, nestins.
Vreau să mă cred, să ştiu că pot
să îmbrăţişez lumea-n întregu-i cuprins.

(dar în van...)

Iar cuvintele-mi în jar s-au înecat
în ploi de toamnă s-au spălat
în focuri de vară s-au mistuit
iar viscolul rece le-a spulberat.

M-au lăsat singur, iar să m-ascund
pierdut într-un pustiu, derizoriu gând...
iar albul devine tot mai orbitor.
Un creator exilat între cenuşi de gânduri
e tot ce am devenit.
Un vis pierdut între străine rânduri
e tot ce mi-a rămas...

Uitat între

PortelanPorţelan

Ziua se sparge-ncet în roşu aprins
într-un amurg lăsat greu pe asfaltul încins.
Adieri uscate de văpăi îmi mângâie fruntea
şuierând apatic printre firele de păr ars…
şi eu continui să merg printre străini
de-a lungul cultivării întregului meu nonsens.
Şi te simt aproape de mine,
plimbându-ţi mâna printre paginile albe
ascultând şi înţelegând – e viaţa mea.
Te văd, dar inima-mi rămâne rece
amorţită pe un pat de sticlă
şi totuşi c

VapaieZorii cad grei pe câmpiile pustii
sumbre prevestiri ale pieirii ce va fi…
Din depărtate orizonturi, cuprins de roşu aprins
se ridică un soare aprig – totul pare-nvins.
Aruncă umbrele ciulinilor şi spinilor
într-un aparent, violent infinit, dar
devin tot mai mici, mai firave.
Cuprinse de-un dans nebun, un vals macabru
dispar încet, pier în crăpăturile solului.
Soarele arde din mijloc de cer deschis.

Între crengi ce spintecă răni în carne
tăiat de ciulini, ars de soare
simte chemarea vidului cosmic, îngheţat etern…
o chemare a u

Oameni griI-am văzut ieri, pierduţi în cenuşi
Închişi în celulele limitării şi normalităţii

Şi îi văd şi azi: oameni trişti, oameni gri
Care au uitat să se bucure de a fi
Încuiaţi în televizor, între nelinişti ce dor
Stau, stau, stau si otravă ei sorb…

Stăm închişi între zidurile acestei societăţi
Mediocre, naive, reduse şi de mult pierdută
Neavând curajul de a dărâma această redută
Pe care ne-o creăm prin ignoranţă

Laşi, laşi, laş

Nightmare?Her foot slipped and she started to fall. The very next moment, she looked at the blood red skies above and saw the edge of the cliff she had been on. It was drifting further and further, and she realized it was the bitter end of this miserable, godless endeavor. Gazing at the skies, which seemed to ignore her agony, she found herself screaming: "This is not how I want it to end…This is not the grand finale I've dreamed of!". She had been roaming for what seemed to have been aeons, and now, it would all be over in a few moments. Even though she could not see the ground below, due to thick clouds beneath her, she knew it was there, and, w

SamhainSamhain

Versiunea romaneasca

Ruguri aprinse tremură-n noapte
Incantaţii sacre se-aud in soapte
Zei păgâni invocaţi se ridică din ceţuri
Purtaţi de vânturi aprige din Nord
Venite din infinitele gheţuri

Noapte neagră de Samhain

Siluete festive, încoronate-n umbre
Se-arată de peste tot, în jurul rugurilor
Parcă invocate de presimţiri sumbre
El dansează în nemăsurată graţie
Cu moartea se ţine-n braţe

Samhain, ziua unui soare mort
Samhain, ziua unui soare mort

Se reflectă-n apa limpede
Dansul macabru al preoţ

Ending CreditsThey would leave me in my darkest hour
Alone, here, in this bitter mournful time
But they trusted me with their lives

Forsaken, I walk this dark empty alley
Alone in the pouring December rain
I recall all I've done; for you, it's the same

I entered winter once again, freezing
Shivering in the piercing cold
Bearing stories that will never be told

You left me in the autumn of my life
Forgetting all the good I did for you
But it was never enough!

Will anything be remembered
Or looked upon with pride?
Will it all be thrown aside?

The image of you fades away
As time itself decays
And you're nowhere, you won't take me home!

Leave

Carne vieO nouă noapte se revarsă,
Şi ne plimbăm, mereu mai departe…
Dar ne plimbăm prin cenuşi
Căutând un sens pentru tot
Şi încercând să găsim ceva viu
Deşi ştiu că totul a ars…

Din trandafiri cândva în floare
Au rămas doar amăgiri…
Îşi întind hâdele lor crengi
Stranii monumente în lumina gri
Şi îşi dezvăluie spinii care sfâşie
Carnea vie.

Am pierdut tot salvând puţin…

Vreau să mă pierd în altă iarnă
Şi să mă pie

ReturnLost amidst turbulent, poisoned waters
I roamed, like a shadow, always lost,
Nothing would come to mind, only nonsense,
As I moved on the path to my own oblivion.
Cultivating my own fears and sadness
All hope was drowned in tidal waters
And nothing came to mind, only nonsense...
Emptiness grew rooted in my soul.

And I feared I was wrong and felt
I didn't belong
I knew that could not, should not be me
That worn, broken, withered man was not me!!!
Fighting to convince myself, the same words
Rang each single night: I will be fine…
Someday, sometime, that never seemed to be right…

Somehow, the poisoned waters seem to ret

Intunecare. ZoriSe sting luminile palide-n oraş
Zori de praf se-aştern încet, încet
Şi-n final, răsare şi soarele
Aruncând umbre peste oraşul dement.
Însa tu nu-l vezi.

De mâine, juri, ai să faci ceva
Ai să te ridici, ai să fugi undeva
Ai să spui tot ce te-apasă, ai să fugi…
Sub un soare viu, sub un cer senin
Ai să-ţi aminteşti să trăieşti
Ai să ştii să simţi, să iubeşti.
Încet, încet, încetişor…

Dar nu azi. Azi e altă zi de beţie
De revoltă închisă

Un alt fel de CraciunNingea puternic peste orasul ruinat de atatea luni de lupte. Zapada acoperea ramasitele caselor, creând iluzia ca erau intregi, insa aceasta era spulberata de strazile pustii si de gaurile de gloante, tancurile patate de sange si masinile blindate distruse ramase in mijlocul drumurilor.
Totul era gri, iar intunericul apusului crea o atmosfera apasatoare si sufocanta. Ninsoarea nu dadea semne sa se potoleasca, acoperind incet craterele bombelor si epavele tancurilor. Se auzeau pe alocuri soldati vorbind incet, stand la panda. Multi uitasera ce zi e, pierdusera complet notiunea timpului. Stiau doar ca lupta de mult, si ca e posibil ca ni

Eroica 2011 - Eroii mor?Trec anii, monumentele lor se pierd încet
Dar tu nu ai acum nici un regret.
Acoperite de buruieni, se fărâmiţează statuile
Precum recunoştinţa ta pentru cei ce au murit
Ca să ai tu viitorul atât de mult dorit.

Eroii mor, eroii mor.
Mor în inima ta, de putere sufocată.
Eroii mor, eroii mor.
Mor in inima voastră, de bani depravată.

Au murit cu gândul la bătrânii daci,
La Ştefan, Mihai, Mircea,
La pământul ăsta care încă te suportă!
Au sperat ca proştii într-un viitor mai bun
Dar ţie acum nu-ţi mai p

Epilogue. Grand FinaleFar behind me, I hear hounds
Baying as they rise from slumber
Their master is leaving, so
Who will wait forever?

Dawn rises above the meadows
Carrying the mist away
New light casts its shadow
Touching me with shades of grey
As I take these steps into time
It weaves a tale before me
And all emotions come back

I know, and I feel that
Time passed through my fingers
Like a river flows into the sea
And I'm not a child any more
And nor are you.
We grew and now we understand.

Regrets gather from the corners
Lurking somewhere inside me
What have I done, where have I been?
I wandered through life on a road
A perpetual journey thr

Beneath the skyFalling to abyssal depths
Lost in a bleak infinity
Trapped in this primordial chaos
Among tarred, grotesque monuments
As deep slumber engulfs me

Feeling so lost in this void
Where I feel just too much
Vacant monuments of ancient times
Now they are all staring
At what I am or have been

Ash snows from starlit skies
On charred remnants of fortresses
Burnt down long before my arrival
Nuclear winters stole the dawn
In this place, beyond the skies

Deep in this vortex
At the other side of infinity
Lies a light that I'm running to
I travel dimensions of despair
But I reach and engulf the skies
Triumphant.

AwakeningArising beams of light
Transcend the molecular soul
Unveiling every new sight
That laid dormant in us all.
Conjured under magnifying glass
Carving wounds in false flesh
They burn everything away
Leaving only charred ruins
Of the weary, insidious human fortress

Now, caressed, by the pale shades of white
dies everything that never really was
Columns of smoke rise to the new sky
the grim mark of frantic, insane devastation
so all seems lost in this grand conjuration.
No faith left in those too weak at heart
their futile wails fill the churning air.

Create a mirror to show them their decline-
a last hope for them to survive.
Fe

Browse More Like This

Download File
HTML, 859 bytes more ▶

More from ~RomanianBard

SamhainSamhain

English version

Burning pyres rise to the blackened sky
Casting shades upon the monolith shrines
Pagan deities arise from the mist
Souls forlorn gather on this hallow feast
Arisen from the depths of nothingness
Sailing on the wings
Of the Northern winds

SAMHAIN, SAMHAIN

As the sun fades beyond the waves
Concealed within measureless grace
They come, festive silhouettes enthroned in shadows
From long forgotten meadows
Summoned forth by a tenebrous vision
A psychotic waltz in pale moonlight

Samhain, feast of fear
Samhain, feast of sin

Elves and witches haunt the Earth
Shadows casting dismay in their hearts
Priests ble

View Gallery

Featured in Groups:

#ROLiterature
Promoting romanian writers

#TalentPur-Romanesc
We promote RoMania on deviantART

#Romania-Te-iubesc

#RoPatriots
Onoare si Patrie

#Galati-Simplu

#PassionPourLeArt

Details

Submitted: January 19
File Size: 859 bytes

Link

Thumb

Statistics

Comments: 6
Favourites: 9 [who?]
Views: 181 (0 today)
Downloads: 1 (0 today)

[x]

Nimic

by ~RomanianBard, Jan 19, 2013, 11:44:46 AM
Literature / Poetry / Spiritual / Free Verse

Într-un vis al fericirii supreme, am crezut
că pot îmbrățișa lumea-n întregu-i cuprins.

...dar visul a ars, s-a stins, și-a rămas doar cenușă;
din fericire, o amintire, în griuri fade.
Nu mai e nimic, doar o tăcere moartă-
un gol căscat în cea din urmă noapte.

Și-n acest nimic, e prea mult... prea mult... prea mult...

Nimic nu mai cred, nimic nu mai simt
acum, când iarna pare-a cădea duminică.
Larg deschise, brațele fricii făr nume mă cuprind
și acum, întretăiată în nimicuri gri, domnește-absolută.

Tu iubește-mă așa cum sunt – doar pământ.