[x]

Versus tineVersus tine

Chinuit, te-ntorci mâhnit acasă
Obosit, te-ai pierdut, e doar o altă zi
Care trece, iar tu nu o vei simţi
Şi fără să ştii, în tine te-ai închis

Rătăcit între patru pereţi
Albi şi goi
Sufletul încet ţi-l îneci
În noroi.

Cauţi ceva în care sa crezi
Nici nu mai ştii la ce să visezi
Politicienii – la fel de corupţi
Corporaţia te foloseşte la fel
De indiferent.
Oamenii din jur sunt şi ei la fel
Toţi la fel
Apatici, grăbiţi, ignoranţi
O societate normală

PortelanPorţelan

Ziua se sparge-ncet în roşu aprins
într-un amurg lăsat greu pe asfaltul încins.
Adieri uscate de văpăi îmi mângâie fruntea
şuierând apatic printre firele de păr ars…
şi eu continui să merg printre străini
de-a lungul cultivării întregului meu nonsens.
Şi te simt aproape de mine,
plimbându-ţi mâna printre paginile albe
ascultând şi înţelegând – e viaţa mea.
Te văd, dar inima-mi rămâne rece
amorţită pe un pat de sticlă
şi totuşi c

NimicÎntr-un vis al fericirii supreme, am crezut
că pot îmbrățișa lumea-n întregu-i cuprins.

...dar visul a ars, s-a stins, și-a rămas doar cenușă;
din fericire, o amintire, în griuri fade.
Nu mai e nimic, doar o tăcere moartă-
un gol căscat în cea din urmă noapte.

Și-n acest nimic, e prea mult... prea mult... prea mult...

Nimic nu mai cred, nimic nu mai simt
acum, când iarna pare-a cădea duminică.
Larg deschise, brațele fricii făr nume mă cuprind
și acum, întretăiată în nimicuri gri, domnește-absolută.

Tu iubește-m&#

In albÎn alb aprins, vreau să mă văd
reflectat într-un gând viu, nestins.
Vreau să mă cred, să ştiu că pot
să îmbrăţişez lumea-n întregu-i cuprins.

(dar în van...)

Iar cuvintele-mi în jar s-au înecat
în ploi de toamnă s-au spălat
în focuri de vară s-au mistuit
iar viscolul rece le-a spulberat.

M-au lăsat singur, iar să m-ascund
pierdut într-un pustiu, derizoriu gând...
iar albul devine tot mai orbitor.
Un creator exilat între cenuşi de gânduri
e tot ce am devenit.
Un vis pierdut între străine rânduri
e tot ce mi-a rămas...

Uitat între

Are we born?Are we born to be dust in time?
Are we born to live this lie?
Are we born to be prisoners in our mind,
Just to watch them guide on their path?
Are we born to be afraid to talk?
Face them, don't fall in decay under them…

Are we born to lose it all?
To rise so high, then fall?

Are we born not to feel love,
To be blind in front of a white dove?
Are we born to die for material things,
To be numb to unconditioned love?

Are we born to wage a war?
To be richer and so much weaker?
I wish our lives had some color…

Are we born to allow them crush us?
Because we can't rise, stand up and fight?

Are we born to be free,
To live

Beneath the skyFalling to abyssal depths
Lost in a bleak infinity
Trapped in this primordial chaos
Among tarred, grotesque monuments
As deep slumber engulfs me

Feeling so lost in this void
Where I feel just too much
Vacant monuments of ancient times
Now they are all staring
At what I am or have been

Ash snows from starlit skies
On charred remnants of fortresses
Burnt down long before my arrival
Nuclear winters stole the dawn
In this place, beyond the skies

Deep in this vortex
At the other side of infinity
Lies a light that I'm running to
I travel dimensions of despair
But I reach and engulf the skies
Triumphant.

Intunecare. ZoriSe sting luminile palide-n oraş
Zori de praf se-aştern încet, încet
Şi-n final, răsare şi soarele
Aruncând umbre peste oraşul dement.
Însa tu nu-l vezi.

De mâine, juri, ai să faci ceva
Ai să te ridici, ai să fugi undeva
Ai să spui tot ce te-apasă, ai să fugi…
Sub un soare viu, sub un cer senin
Ai să-ţi aminteşti să trăieşti
Ai să ştii să simţi, să iubeşti.
Încet, încet, încetişor…

Dar nu azi. Azi e altă zi de beţie
De revoltă închisă

SeptembrieCândva, eram mai bun
dar nu acum, între nori şi ploi
niciodată acum, între albe foi.
E luna septembrie…

Cândva, am uitat să simt
dar am ştiut să râd plângând
între frunze spulberate de vânt
în luna septembrie.

Atunci, am ştiut că merg pe-un drum greu
care duce spre un infinit amăgitor.
Dar l-am ales, şi e drumul meu.

Şi cândva, ai să mă-ngropi zâmbind
şi voi şti că a trecut timpul meu
voi fi pierdut între rânduri goale tot mereu.
Va veni şi timpul tău…va veni.

C

Viciosalergai în cercuri vicioase după lumină
şi nu ştiai că prea multă te orbeşte
cu ochii-mpăienjeniţi, te-ai împiedicat

ai căzut, de ce te uiţi
acuzator la mine?
nu e vina mea, nici a lor
că nu mai ai măcar un vis în tine
şi că nimeni nu vrea să-ţi dea unul.
te-ntrebi amăgitor, oare-ai fost
un simplu rău trecător?
te-ai pierdut aşa uşor?

nu-ţi căuta viaţa aici, nu o vei găsi
caută între cadavre de eroi
poate o găseşti undeva sub noroi,
din vremea când erai mai bun.

VapaieZorii cad grei pe câmpiile pustii
sumbre prevestiri ale pieirii ce va fi…
Din depărtate orizonturi, cuprins de roşu aprins
se ridică un soare aprig – totul pare-nvins.
Aruncă umbrele ciulinilor şi spinilor
într-un aparent, violent infinit, dar
devin tot mai mici, mai firave.
Cuprinse de-un dans nebun, un vals macabru
dispar încet, pier în crăpăturile solului.
Soarele arde din mijloc de cer deschis.

Între crengi ce spintecă răni în carne
tăiat de ciulini, ars de soare
simte chemarea vidului cosmic, îngheţat etern…
o chemare a u

Din adancÎntr-un deşert, gri şi sterp
Se-nalţă uriaşe ruguri incendiate
Străpung noaptea grea căzută
Din timpurile uitării născută

Flăcări reflectate-n stropi de ploi acide
Luminează-n puterea acestei nopţi sordide
Râuri smolite străbat câmpii nenorocite
Lipsite de atingerile binecuvântării.
Negre stânci din magmă-nchegată
Stau strajă într-o vale secată
Şi urlă vântul, amarnic, printre ele…
Se-ntind fantomatice crengi spinoase
În lumina moartă a unei lumi de piatră
Sf

Eroica 2010A murit pe front îngheţat
Sub un tricolor pătat
Dar niciodată înrobit.

Lui i-au urmat mii de eroi
Înecaţi în sânge şi noroi
Dar niciodată nu au plecat capul.

Conducătorii noştri au vândut ţara
Şi acum ne caută noi eroi
Ne dau tricouri cu Che Guevara
Căci pe Decebal de mult l-au uitat
De-ntâi Decembrie se întrec în patriotism...
Dar
De ce sunteţi români doar de 1 Decembrie?

Cotropitorii nu ne-au umilit în sute de ani
Cât ne umilesc ei când renegă istoria ţării
România! Ei iţ

SamhainSamhain

Versiunea romaneasca

Ruguri aprinse tremură-n noapte
Incantaţii sacre se-aud in soapte
Zei păgâni invocaţi se ridică din ceţuri
Purtaţi de vânturi aprige din Nord
Venite din infinitele gheţuri

Noapte neagră de Samhain

Siluete festive, încoronate-n umbre
Se-arată de peste tot, în jurul rugurilor
Parcă invocate de presimţiri sumbre
El dansează în nemăsurată graţie
Cu moartea se ţine-n braţe

Samhain, ziua unui soare mort
Samhain, ziua unui soare mort

Se reflectă-n apa limpede
Dansul macabru al preoţ

Soare nouAvea un aer tragic sub acea lumină
Ultima din vara vieţii mele.
Parcă prevestea iarna ce va urma
Parcă îmi şoptea: „va fi curând"

De pretutindeni, iarna mă-nconjoară
Cuprins de furie, îmi pare
Că avea scris pe fata
„Un vis nu se adevereşte sub gheată"
Si apoi crunta imagine dispare.

Viscolul încearcă să mă răpună
In această lună nebună
Întunericul să-mi ucidă dragostea
Dar azi, eu încă iubesc.

Caut o rază caldă de soare
Dar toate-s reci, e-o amăgire-n fiecare
Nu şti

No ForgivenessSo many days of slumber
Wish I could've changed this
But lost are days of summer
As I walk through fallen leaves

I loved the picture I painted
The curves, body and lines
But didn't care you are human too
And found my love wasted

How can I blame you
When I know I'm wrong
How can I forgive you
When I know I'm to blame

I was too weak
Too afraid to face myself
Now, I don't know what I seek
I love, but I breathe hate

How can I blame you
When I know I'm wrong
How can I forgive you
When I know I'm to blame

Hate is all that remained
From the egotistic game I played
The most sincere feeling of all
I love you.
Damn, how I wish

Browse More Like This

Download File
HTML, 1.4 KB more ▶

More from ~RomanianBard

Nightmare?Her foot slipped and she started to fall. The very next moment, she looked at the blood red skies above and saw the edge of the cliff she had been on. It was drifting further and further, and she realized it was the bitter end of this miserable, godless endeavor. Gazing at the skies, which seemed to ignore her agony, she found herself screaming: "This is not how I want it to end…This is not the grand finale I've dreamed of!". She had been roaming for what seemed to have been aeons, and now, it would all be over in a few moments. Even though she could not see the ground below, due to thick clouds beneath her, she knew it was there, and, w

SerenityEndlessly searching for a home
I found myself lost and astray
No one showed me the way
I was stained by the last Autumn rain.
Days vanished into years…

But I found a way to rid myself clean
Of the pain that's been haunting me
Finally sure of my purpose
My soul has been redeemed.

I lay down in thick snow
And witness the beauty around me
This moment, I feel infinite love
It surrounds you all
It sheds onto the pavement
It engulfs my frozen soul
I know…Now, I'm not alone.

Tonight, I breathe serenity
At peace with myself
And finally having found my home
I walk into the piercing blizzard.
I slowly fade away in the snow

Last RegretThese lights are slowly fading out
Dying in the dim morning light…
With tongue burnt by a sleepless night
And caressed by bitter winter air
I know I must slip beneath the waves

All the things that I could've done
All that I could not become
The high times we spent together
Or the long nights adorned by loneliness
Now gather inside this empty shell
And I wish I could just pass you by
And have no regrets, nothing to tell.

I have forsaken you in your darkest hour
Without realizing the pain you were through
And I wish I had known that bitter truth
But now all I have is this last regret

I sung a farewell, departing for ever

View Gallery

Featured in Groups:

#TalentPur-Romanesc
We promote RoMania on deviantART

#Romania-Te-iubesc

#RoPatriots
Onoare si Patrie

#PassionPourLeArt

#World-s-Dreamfactory

Details

Submitted: October 20, 2011
File Size: 1.4 KB

Link

Thumb

Statistics

Comments: 14
Favourites: 23 [who?]
Views: 403 (0 today)
Downloads: 1 (0 today)

[x]

Oameni gri

by ~RomanianBard, Oct 20, 2011, 12:52:23 PM
Literature / Poetry / Sociopolitical / Free Verse

I-am văzut ieri, pierduţi în cenuşi
Închişi în celulele limitării şi normalităţii

Şi îi văd şi azi: oameni trişti, oameni gri
Care au uitat să se bucure de a fi
Încuiaţi în televizor, între nelinişti ce dor
Stau, stau, stau si otravă ei sorb…

Stăm închişi între zidurile acestei societăţi
Mediocre, naive, reduse şi de mult pierdută
Neavând curajul de a dărâma această redută
Pe care ne-o creăm prin ignoranţă

Laşi, laşi, laşi, înrobiţi zi de zi
Morţi, morţi, morţi, dar încă vii
Pierduţi în nelinişti ce dor
Vedem clipele ce prea mor

Alergăm, alergăm, alergăm şi ne pierdem in noi
Căutăm, căutăm, căutăm soare dar găsim doar ploi
Îngheţaţi, îngheţaţi, îngheţaţi privim la nori!

Ne amintim dar nici nu zâmbim
Căci viaţa asta este mai degrabă moartă
Iar când începem într-un final sa o trăim
Este deja prea târziu.

Şi-am vrea să ştim să trăim
Să fim ceea ce vrem să fim…

Oameni griby ~RomanianBard

Literature / Poetry / Sociopolitical / Free Verse

Cea mai directa poezie scrisa vreodata de mine.

~~love 0 0~~

joy 1 1

~~wow 0 0~~

mad 1 1

~~sad 0 0~~

~~fear 0 0~~

~~neutral 0 0~~

~LeoDarkWolf Sep 20, 2012 Hobbyist Artist

eh intrun fel astai si un adevar al omului cand vrem sa ne ridicam cadem iar atunci cand incercam din nou tampenile pe care le auzim sau vedem ne umplu mintea si nu mai stim sa gandim cum trebuie sau mai degraba facem fapte demne de dispret ucidem sau furam decat sa ne apucam sa ne traim vietile pe care nu le avem doar odata.
Frumoasa poezie spune tuturor lucrurilor pe nume e de apreciat

Buna treaba.

~RomanianBard Sep 20, 2012 Hobbyist Writer

Multam de aprecieri

~MirunaP Jun 6, 2012 Hobbyist General Artist

Cred câ îi vezi în fiecare zi ...

~RomanianBard Jun 7, 2012 Hobbyist Writer

Mdap, mai putin cand ploua si stai in casa

Dar si atunci un demon te impinge sa dai pe stiri. Si incepe iar.

~MirunaP Jun 7, 2012 Hobbyist General Artist

Eh ...eu nu am TV şi scap de demoni

*pavlusa Oct 22, 2011 Hobbyist General Artist

Da, cam asa ceva! Societatea asta de dou bani face praf tot ceea ce ar mai trebui sa fie frumos in noi...

Tot ce ne mai ramane e arta care si ea, nu mai stiu sigur daca e pana la urma o defulare sau tot un soi mai fin de masca pe care o purtam...

~RomanianBard Oct 23, 2011 Hobbyist Writer

Deci, ne ramane arta, si sa nu ne conformam acestei societati. Sa fim "nebuni", desi, in parerea mea, mai nebuni si mai inrobiti sunt toti cei care se limiteaza la societate.
Multumesc de fav

*pavlusa Oct 23, 2011 Hobbyist General Artist

Hey, singurii demni de bagat in seama sunt artistul, soldatul si pustnicul. Restul sunt doar maimute ale propriilor idealuri! Soldatul nu cel clasic, inrolat in vreo armata, ci razboinicul...

~RomanianBard Oct 23, 2011 Hobbyist Writer

Razboinicul care lupta pentru libertatea lui. Pentru individualism... Hehe, bisericii nu prea o sa ii placa poeziile astea

)

*pavlusa Oct 24, 2011 Hobbyist General Artist

Dumnezeu nu are nimic de a face cu cladiri cu ziduri reci numite biserici! Il gasesc mai bine intru-un zambet de prieten, intr-un copac sau o floare...

More from ~RomanianBard

Featured in Groups:

Details

Statistics

Oameni gri

Oameni griby ~RomanianBard

The Journal Portal

Polls

What is your preferred drawing software?

deviantART [dee·vee·un'nt·ART]

Keep in Touch!

Deviousness

Add Media

Style