×

Despre chipul abisuluiSe-aprind lumini, pierdute-n noapte;
absurd, nuanțat de griuri fade, orașul doarme,
contemplandu-și singur nimicul său prețios
de ieri, de azi, poate și de mâine...
Se-aprind lumini în nopți grele de veghe.

Mă trezesc – noaptea-mi e de ceară
topită de realizarea puterii ce-o pot naște,
aducând însă cu sine poate chiar nimicnicia.
Îmi privesc chipul, sculptat în alamă oxidată...
este atât de familiar, dar separat
de o mie de ani.

Iar în acel chip, tu, tu mocnești
fiind acum gata să te naști, să erupi.
Tu, doar tu, mai puternic ca niciodată,
l

In albÎn alb aprins, vreau să mă văd
reflectat într-un gând viu, nestins.
Vreau să mă cred, să ştiu că pot
să îmbrăţişez lumea-n întregu-i cuprins.

(dar în van...)

Iar cuvintele-mi în jar s-au înecat
în ploi de toamnă s-au spălat
în focuri de vară s-au mistuit
iar viscolul rece le-a spulberat.

M-au lăsat singur, iar să m-ascund
pierdut într-un pustiu, derizoriu gând...
iar albul devine tot mai orbitor.
Un creator exilat între cenuşi de gânduri
e tot ce am devenit.
Un vis pierdut între străine rânduri
e tot ce mi-a rămas...

Uitat între

PortelanPorţelan

Ziua se sparge-ncet în roşu aprins
într-un amurg lăsat greu pe asfaltul încins.
Adieri uscate de văpăi îmi mângâie fruntea
şuierând apatic printre firele de păr ars…
şi eu continui să merg printre străini
de-a lungul cultivării întregului meu nonsens.
Şi te simt aproape de mine,
plimbându-ţi mâna printre paginile albe
ascultând şi înţelegând – e viaţa mea.
Te văd, dar inima-mi rămâne rece
amorţită pe un pat de sticlă
şi totuşi c

GelozieDe o oră stau la pat,
cu o cutie de şerveţele lângă mine
şi cu un ac
încercând să îmi cârpesc sufletul.

Doctorul mi-a spus să nu fac nimic,
fiindcă mai bine uit tot întâi,
apoi sufletul se va cârpi singur,
fără ace ori alte bucăţi de suflete.

Dar cum să uiţi ceva ce se întâmplă încontinuu?

Să stau oare la pat toată viaţa,
până va veni cineva cu îndeajuns de mult
suflet şi pentru al meu?

Sentimente Obscure.Întunecos sumbru confuz,

Imaginea perfecta a unui sunet difuz

Sentimente obscure ce-am nutrit pentru lume.Bunătatea de odinioară scufundată în spasmele reci ale trecutului.Și vreau să îmi uit trecutul dar sunt blocat.Blocat!Un trecut obscur,plin de evenimente tulburătoate,de traume.Un trecut mizer,de care nu mă pot despărți pentru a face loc unui viitor,mai luminos,poate.Nutresc biete speranțe sterpe,fără noimă.Și simt cum mă duc,cum evadez dintr-un cerc vicios care mă copleșește din ce în ce mai tare și mai violent.Și to

Se intampla cand nu ma gandescAm încercat să mă gândesc la toate,
doar ca să nu se întâmple.
Am stat săptămâni în şir să cos
o eşarfă din gânduri, pe care
să mi-o pun la gât,
ştiind că va cădea imediat.

Dar am uitat că îmi mai rămăsese ceva:
dacă nici tu nu te vei gândi,
ori nu vei vedea,
ori...?

Am rămas cu un petic de gând necusut,
care s-a întâmplat.

Acum aştept, ştiind că
pot să aştept.

Putem trai din povestiE mai simplu, căci
arareori se întâmplă
să nu avem imaginaţie.
În plus,
poveştile nu trebuie
să se sincronizeze
precum sufletele, iar
de obicei sunt îndeajuns
de rezistente şi nu se sparg
dacă arunci cu săgeţi în ele.

Suntem nişte egoişti.

Deschide ochiiDeschide-i,
ca să nu mai vezi nimic,

nici frumuseaţea ei,
nici şarmul ei,
nici nimic,

doar pe mine.

Crezi că există ceva dincolo de infinit?
Crezi că există iubire mai mare decât Iubire?

Deschide ochii.
Eu nu pot să ţi-i deschid decât
pentru două ore,
apoi uiţi şi
îi închizi la loc.

TypicumUn cuțit în spatele tău
ți-aș înfinge și eu ca să vezi și tu cum m-am simțit
în cele mai triste momente
când m-ai ucis și reînviat de mii de ori.
O oază de lotuși și iriși nu mi-ar acoperi săngele cărămiziu
ce a curs în valuri când tu m-ai înjughiat cu lașitate
și mi-ai întors spatele în timp ce țipam după ajutor.
Nici lacrimi de înger, nici Iordanul nu m-au putut curăța
de mizeria de pe corp și ura din interior.
Ți-aș dori să te rănească și pe tine cineva la fel
și atunci să vi

Sarut si fum de tigara...

Mirosul ei dulce înca îi mai rămăsese imprimat în tricou. Îi simţea şi acum mângâierea caldă pe obrazul său. Simţea pe buze acel sărut pasional, priumul sărut, al doilea, până la ultimul, până în ultima clipă, ultima dată când o mai văzuse. Blestema trenul care o dusese departe, departe de iubire, departe de noaptea răcoroasă petrecută împreună pe banca din parc. O iubea, dar numai el ştia asta. Şi îi era teamă să îi zică, îi era teamă să nu se piard&

Versus tineVersus tine

Chinuit, te-ntorci mâhnit acasă
Obosit, te-ai pierdut, e doar o altă zi
Care trece, iar tu nu o vei simţi
Şi fără să ştii, în tine te-ai închis

Rătăcit între patru pereţi
Albi şi goi
Sufletul încet ţi-l îneci
În noroi.

Cauţi ceva în care sa crezi
Nici nu mai ştii la ce să visezi
Politicienii – la fel de corupţi
Corporaţia te foloseşte la fel
De indiferent.
Oamenii din jur sunt şi ei la fel
Toţi la fel
Apatici, grăbiţi, ignoranţi
O societate normală

soldatCauti sa fi perfect,
Intr o lume plina ,
Cu oameni defecti.
Vrei sa fi special,
Cand esti deja,
Diferit si totusi egal.
Gandesti ca poti,
Mai mult ca ei,
Dar esti tratat ca un ingrat.
Doresti sa poti creea ,
O lume noua ,
In eclipsa din mintea ta.
Calci pe tot,
Crezand ca poti realize,
Mai mult din tine,
Si mai putin decat poti vrea.
Esti inarmat,
Ti arma strans,
Te simti legat de ea,
Ca un copac de pamant.
Gol si descult,
Dar de nepatruns,
Gata de atac,
Pregatit sa tragi,
Apesi tragaciul,
Astepti si taci,
Esti tu inchis in tine,
Zidit de "eu",
Si ingropat in "sine",
Nimic nu s a schimbat .

Jim mi-a lasat 1 poem la capulJim mi-a lăsat un poem la capul patului

da
noi
am intrat pe fereastră

da
noi
am ciocănit la uşă

telefonul suna încontinuu
ea era totuşi acolo
chircită
sub fereastră
cu ochii la uşă
cu ochii la mine

m-a cutremurat
am fugit de-acolo cât am văzut cu ochii
cât am văzut cu ochii
am înnoptat în străini
ce nu mă cunoscuseră până atunci
dimineaţa eram un altul
m-au uitat imediat, cu toţii.

da/
cel mai probabil şi-a amintit de noi
de serile petrecute la aceeaşi masă
vorbind despre viaţa no

VapaieZorii cad grei pe câmpiile pustii
sumbre prevestiri ale pieirii ce va fi…
Din depărtate orizonturi, cuprins de roşu aprins
se ridică un soare aprig – totul pare-nvins.
Aruncă umbrele ciulinilor şi spinilor
într-un aparent, violent infinit, dar
devin tot mai mici, mai firave.
Cuprinse de-un dans nebun, un vals macabru
dispar încet, pier în crăpăturile solului.
Soarele arde din mijloc de cer deschis.

Între crengi ce spintecă răni în carne
tăiat de ciulini, ars de soare
simte chemarea vidului cosmic, îngheţat etern…
o chemare a u

In noapte- 4 dimineaţa -

Adieri reci mângâie trupul ars,
binecuvântat acum de darul nopţii.
Cu ochii grei, arşi de nesomn
observ pe cerul curat un gigantic vals.

Mă pierd în noaptea senină
între stele palide, siderale
mângâiat de aerul dimineţii
în linişte completă, deplină.
- o atingere a binecuvântării universale –

Dacă această pace supremă
dacă aceasta grandioasă imagine
este ce numeşti tu divinitate
atunci divinitatea este vie.

Browse More Like This

More from ~RomanianBard

VenireaDin păduri, grele ceţuri se ridică
Şi iarna-mi piere cu fiecare clipă
În revărsat de zori de viaţă
Zori…de viaţă.

Se ridică ceţuri din vechi păduri
Sfârtecate de viscole şi furtuni
Încrustate-ntr-o lume de gheaţă
Tânjind dup-un strop de viaţă.

Neguri se ridică din zăpezi ce se topesc
Şi pâraie tulburi în vale şiroiesc
O pasăre despică-n furie văzduhul
Ş-altele-i urmează calea…

De sub gheţuri, negru pământ se-ncheagă
Sub un soare ce tot m

Poarta SarmizegetuseiPresimţeam că-n acea zi
Vei veni
Şi-n mână vei avea
O rază de soare
De pe-un cer senin

Doar tu vei fi cea puternică
Ce va da un sens nou vieţii
Şi va aprinde o flacără
De mult stinsă şi uitată
De-o atingere a blândeţii

Cu-astă flacără-n suflet
Stăm la porţile Daciei
Acolo, sus, pe vârful Grădiştei
Sub stele siderale
Din timpuri primordiale

Lângă un templu din timp bătrân
Îmi pare că stelele se răsfrâng
In ochii tăi albaştri, blânzi
Plini de dragos

View Gallery

Featured in Groups

×

Septembrie

by ~RomanianBard, Sep 15, 2012, 12:20:53 PM
Literature / Poetry / Spiritual / Free Verse

Cândva, eram mai bun
dar nu acum, între nori şi ploi
niciodată acum, între albe foi.
E luna septembrie…

Cândva, am uitat să simt
dar am ştiut să râd plângând
între frunze spulberate de vânt
în luna septembrie.

Atunci, am ştiut că merg pe-un drum greu
care duce spre un infinit amăgitor.
Dar l-am ales, şi e drumul meu.

Şi cândva, ai să mă-ngropi zâmbind
şi voi şti că a trecut timpul meu
voi fi pierdut între rânduri goale tot mereu.
Va veni şi timpul tău…va veni.

Cândva, am să fiu mai bun
dar nu aici, nu acum…nu…nu
nu în septembrie.

211

11 10 1

Septembrieby ~RomanianBard

Favourite

Description Details Share

Download HTML download, 854 bytes

Ceva scurt era necesar dupa A Murder of Ravens.

Details

Stats

Submitted on: September 15, 2012
File Size: 854 bytes
Submitted with: Sta.sh

Views: 211
Favourites: 11 (who?)
Comments: 10
Downloads: 1

~~wow 0 0~~

~~mad 0 0~~

~~sad 0 0~~

~~fear 0 0~~

~~neutral 0 0~~

Mood: Affection

~fobiaM Sep 28, 2012

fiecare luna , fiecare anotimp are frumosul lui... frumoasa poezia, poate ai sa scrii candva una pentru iunie/iulie, mi-ar placea sa o citesc.

Reply

~RomanianBard Sep 28, 2012 Hobbyist Writer

Pentru iunie ai Rug, pentru iulie ai Vapaie

Multumesc btw.

Reply

~Raziel-AxD Sep 25, 2012

Minunat.

Reply

~RomanianBard Sep 26, 2012 Hobbyist Writer

Multumesc frumos

Reply

Mood: Optimism

~LigiaIonela Sep 25, 2012

Ma regasesc in poezia ta.Superba pentru luna septembrie.

Reply

~RomanianBard Sep 25, 2012 Hobbyist Writer

Multumesc frumos, ma bucur ca-ti place

Reply

~LigiaIonela Sep 26, 2012

Cu multa placere.

Reply

~0realitysucks0 Sep 23, 2012 Hobbyist

Fain.

Reply

~RomanianBard Sep 24, 2012 Hobbyist Writer

Mersi

Reply

~0realitysucks0 Sep 24, 2012 Hobbyist

cu placere!

Reply

Previous
Next